Apostolul Filip, al doilea misionar in Dacia

La 14 noiembrie, ortodocsii il praznuiesc pe Sfantul Apostol Filip. Pana nu de mult, despre misiunea sa evanghelizatoare in Dacia se cunosteau foarte putine lucruri. Cercetari serioase efectuate insa dupa anul 1990 aduc informatii extrem de interesante legate de prezenta acestui apostol in teritoriile dacilor, alaturi de Sfantul Apostol Andrei, ceea ce confera o cu totul alta dimensiune procesului de increstinare a stramosilor nostri.

Surse documentare din Europa Occidentala, dar si traditii de la noi atesta faptul ca Apostolul Filip a fost si el misionar în unele cetati dintre Dunare si Marea Neagra. Prima persoana care a legat originile apostolice ale poporului nostru si de numele Sfantului Filip a fost istoricul bisericesc Stefan Lupsa, in 1949, fara sa precizeze vreo sursa. In 1996, subiectul a fost abordat si de preotul Nicolae Danila. El vorbeste despre un izvor, transmis de Petrus de Natalibus (secolul XIV), si spune ca „are un sambure de adevar privind predica lui Filip in Scythia Minor”. Coroborand informatiile cu cele oferite de un alt izvor - Pseudo Abdia -, cocluzioneaza ca, admitand prezenta Sfantului Andrei in Dobrogea, trebuie sa o admitem si pe cea a lui Filip.

A propovaduit Apostolul in Dacia pontica?

Cel mai complet si avizat studiu referitor la prezenta Sfantului Apostol Filip pe teritoriul Scythiei Minor este cel elaborat de prof. univ. dr. Emilian Popescu. Conform cercetarilor domniei sale, Episcopul Pseudo-Abdia („Abdia din Babilon”), din secolul al V-lea, a scris “Istoria nevointelor apostolice în zece carti”, în care relateaza pe larg lucrarea misionara în Dacia Pontica a Apostolului Filip. Conform acestuia, Apostolul Filip, „dupa Inaltarea la cer a Mântuitorului, a predicat cu ardoare Evanghelia timp de 20 de ani neamurilor (pagâne) din Scythia”. Despre învataturile Apostolului Filip predicate în Scythia vorbeste si Walafridus Strabo, un calugar benedictin din secolul al IX-lea, în scrierea “Poemata”, în care spune ca Filip „a învatat multimile barbare din Scythia dogmele sfinte, ca sa creada în Hristos, Mântuitorul lumii”. Traditia despre predica Sfântului Apostol Filip în Scythia este reluata de Ado de Vienne, în “Cartea despre sarbatorile Sfintilor Apostoli si ale celorlalti care au fost discipoli sau urmasi imediati ai Apostolilor însisi”, scrisa pe la 850. El spune ca Sfintii Iacob si Filip erau sarbatoriti de crestini la 1 mai, „dintre care Filip, dupa ce a convertit Scythia la credinta lui Hristos si a asezat acolo diaconi, preoti si episcopi...” Textul lui Ado de Vienne a fost preluat si de alti autori: calugarii benedictini N. Balbus (840-912), Usuardus (850-877), Auxerre (sec. X) s.a. Unele lucrari ni-l prezinta pe Sfântul Apostol Andrei, dar si pe Sfântul Apostol Filip, venerati în regiunea de dincolo de Dunare, „dominata în sec. IV (stirile sunt din secolul VI) de goti”, dupa cum arata prof. dr. Emilian Popescu.

Calendarul gotic, despre Filip in Scythia Minor

Dupa anul 2000, cercetarile prof. dr. Emilian Popescu au scos la iveala si alte informatii pretioase referitoare la Apostolul Filip. Printre dovezile mentionate de catre acesta, privind propovaduirea lui in Scythia Minor se numara “Calendarul gotic”, care, asa cum spune invatatul german H. Achelis, ar fi fost alcatuit in Tracia, unde se aflau gotii refugiati din nordul Dunarii, cu acordul imparatului Theodosie I (379-395), de teama hunilor. In acest calendar era inscris si Sfantul Apostol Filip, in ziua de 15 noiembrie. Achelis crede ca in calendarul amintit au fost introduse sarbatori specifice gotilor arieni, unele dintre ele primite si de la greci, care erau mai numerosi in zona. Aceste informatii se regasesc si in alte documente, care dateaza de prin anii 407 sau chiar 419, elementele preluate in acestea putand fi doar interpolari la un fond mai vechi. Profesorul Emilian Popescu este de parere ca alcatuirea “Calendarului gotic“ a fost inceputa in perioada in care gotii se aflau in nordul Dunarii si ca dupa plecarea lor a fost completat in sud si in asezarea din Tracia. „Calendarul este un izvor de prim ordin pentru istoria crestinismului primar, el inscriindu-se intre documentele asemanatoare de valoare incontestabila”, spune cercetatorul. Al doilea document, ca importanta, cronologic vorbind, este lucrarea apocrifa a lui Abdias, despre care am vorbit. Urmeaza Martirologiul calugarului Adon, alcatuit intre 855 si 860. In acest document, la 1 mai, se poate citi: ”Nasterea (spre viata vesnica) a Sfintilor Apostoli Filip si Iacob, dintre care Filip, dupa ce a convertit la credinta in Hristos aproape (intreaga) Scythie si a asezat acolo diaconi, preoti si episcopi, s-a intors in Asia...”. Acest Martirologiu are la baza documentul lui Beda Venerabilul, de la inceputul secolului al VIII-lea si pe cel al lui Florus de Lyon. Mai departe vorbim de Martirologiul occidental al calugarului Usuard, decedat la 13 ianuarie 877. El atesta prezenta si propovaduirea Evangheliei in Scythia de catre Apostolul Filip. Exista insa si multe alte informatii legendare, ca Faptele lui Filip, despre care Alfred von Gutschmid spune ca in ele „sunt reflectate realitati locale”. Timpul de redactare al Faptelor lui Filip este fixat cel mai devreme la inceputul sau la mijlocul secolului al III-lea.

Din cauza uniatilor din Ucraina, Kirill nu se poate intalni cu Papa

O întâlnire între Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, si Papa Benedict al XVI-lea este “imposibila” din cauza lipsei “evolutiilor pozitive” în disputa dintre cele doua Biserici, a declarat seful diplomatiei ortodoxe de la Moscova, Ilarion, citat recent de Itar-Tass si preluat de Lacasuri Ortodoxe. “Este imposibil sa pregatim o întâlnire între Patriarh si Papa”, a spus acesta. “Suntem pregatiti sa lucram pentru ca o astfel de întâlnire sa aiba loc, dar exista anumite conditii, (...) întâlnirea fiind posibila doar daca evolutiile pozitive vor aparea înainte, si nu dupa întâlnire. În prezent, nu exista astfel de evolutii”, a adaugat pr. Ilarion. Diplomatul a declarat ca diferendul principal priveste “vestul Ucrainei”, deoarece, a spus el, majoritatea ortodocsilor sunt “privati de posibilitatea de a se ruga în propriile biserici”. Acesta a facut referinta la Biserica Uniata - considerata “tradatoare” pentru închinarea la autoritatea papala – a carei renastere în Ucraina este vazuta ca o invazie asupra “teritoriului canonic” al Patriarhiei Moscovei. De asemenea, acuzatiile ortodocsilor rusi, care vizau prozelitismul, au împiedicat în trecut efectuarea unei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea în Rusia. Papa Benedict al XVI-lea s-a angajat sa lucreze în scopul reconcilierii între toate bisericile crestine. El s-a întâlnit deja de trei ori cu noul patriarh rus Kirill, care a vizitat Vaticanul în anii 2005, 2006 si 2007, ca sef însa al Departamentului de relatii externe al Bisericii Ruse.

Islamizarea accelerata alunga credinciosii crestini din Liban

În ultimul timp, a crescut considerabil numarul crestinilor care parasesc Libanul, motivul fiind islamizarea crescânda a tarii, informeaza Lacasuri Ortodoxe. Ziarul libanez „The Daily Star” a publicat nu cu mult timp in urma un interviu cu preotul catolic Samir Halil Samir, unul dintre specialistii în islam, care a declarat ca „în trecut, Libanul era considerat un model al tolerantei religioase, azi însa procesul de islamizare este tot mai vizibil, fapt care îi pune în garda pe crestini”. În timpul Razboiului Civil (1975-1990), din Liban a emigrat a treia parte din populatia crestina, posturile-cheie în stat fiind ocupate tot mai des de musulmani. Tendinte similare pot fi observate si în alte tari din Orientul Apropiat, unde a fost zdruncinat echilibrul multisecular dintre crestini si musulmani.

Schisma din Biserica Ucraineana distruge lacasuri de cult

În satul Biskovici din regiunea Lvov, Ucraina, un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene Autocefale, împreuna cu enoriasii din parohia sa au demontat biserica de lemn cu hramul „Sfantului Onufrie cel Mare” din aceasta localitate, informeaza Lacasuri Ortodoxe. Prin aceasta, schismaticii au cautat „sa învinga în lupta dusa pentru sfantul lacas“ împotriva Bisericii Ortodoxe canonice a Ucrainei, scrie deputatul Taras Ciornovil într-un articol publicat cu ceva vreme in urma de cotidianul ucrainean „Levîi Bereg”. Asa cum noteaza Ciornovil, „schismaticii nu s-au speriat nici de interdictia administratiei raionale de a demonta biserica, nici de scrisoarea filialei de stat a Institutului de Stiinta si Cercetare din Lvov, în care se subliniaza ca „a demonta si a muta astfel de biserici dintr-un loc în altul este permis numai specialistilor”. Acum, sfântul lacas „sta sub cerul liber ca o gramada de lemne în curtea bisericii, fara a fi pazit de cineva”, mai scrie deputatul. Potrivit datelor pe care le detine deputatul ucrainean, „de la capatarea independentei pâna astazi, Ucraina a pierdut foarte multe lacasuri sfinte... fiind arse si demontate mai mult de 200 de biserici din lemn”.

Unitatea Ortodoxiei, amenintata de problema Primatului papal

In perioada 16-23 octombrie 2009, s-a intrunit in Paphos-Cipru Comisia Mixta Internationala pentru Dialog teologic dintre ortodocsi si romano-catolici, care a avut ca tema de dezbatere “Rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericilor in primul mileniu”. Intalnirea a fost un semiesec, reusindu-se doar semnarea unei declaratii prin care participantii au convenit asupra necesitatii continuarii dialogului, anul viitor, la Viena, in Austria, in vederea semnarii unui document final.

Intalnirea din Cipru a fost una tensionata, chiar daca declaratia consemneaza spiritul de prietenie, cooperare si incredere reciproca in care s-au desfasurat sedintele de lucru. La aceasta atmosfera au contribuit nu numai protestele unor organizatii si asociatii ortodoxe din Cipru si Grecia fata de eveniment, ci si refuzul Bisericii Ortodoxe Bulgare de a participa la lucrari, sub motivul ca, pana acum, in dialogul cu catolicii nu s-a obtinut nici un fel de progres vizibil. Apoi, mai trebuie remarcat si faptul ca dupa precedenta intalnire, cea de la Ravenna din 2007, desi documentul final nu consemneaza clar asa ceva, din cauza unor declaratii confuze, s-a acreditat ideea ca ortodocsii ar fi cedat acceptand primatul papal. La Paphos a participat insa delegatia Patriarhiei Moscovei, care, la Ravenna, parasise lucrarile din cauza participarii la dialog a Bisericii din Estonia, recunoscuta de Patriarhia Ecumenica, dar nu si de Biserica Ortodoxa Rusa.

Athosul: Nu «unitatii in diversitate» a dogmelor

Incercarea de pune in discutie rolul episcopului de Roma in comuniunea Bisericilor in primul mileniu crestin s-a lovit de respingerea categorica a unor importante forte, care vad in acest dialog o amenintare vizibila pentru unitatea interioara a Bisericii Ortodoxe. In viziunea acestora, pentru a se salva unitatea ortodoxa, s-ar fi impus o intalnire interortodoxa premergatoare celei din Cipru, pentru formularea unui punct comun in ceea ce priveste dialogul cu catolicii. Ne referim aici la Sfanta Chinotita a Sfantului Munte Athos, care a adoptat o pozitie oficiala in care si-a exprimat “profunda neliniste si problematizare pentru faptul ca se discuta primatul papal inainte ca papismul sa fi renuntat la dogmele lui eretice si la caracterul sau lumesc”. Mai departe, acest for ortodox a declarat ca “singura conditie pentru discutarea temei primatului este revenirea romano-catolicilor la credinta ortodoxa si la sistemul sinodal al Bisericii Ortodoxe si nu «unitate in diverisitatea» dogmelor”.
Cam in acelasi sens s-a exprimat si Dimitrios Tselenghidis, profesor la Facultatea de Teologie a Universitatii Aristotelice din Tesalonic, intr-o notificare catre Sinodul Bisericii Greciei, in care, printre altele spune: “Sa mi se permita si aici sa amintesc adevarul istoric indiscutabil: niciodata Biserica in primul mileniu nu a recunoscut episcopului Romei vreun merit primat de autoritate si jurisdictie pe plan universal. Autoritatea suprema in Biserica din intreaga lume a fost exercitata intodeauna numai si numai de catre Sinoadele Ecumenice... De altfel, niciodata Biserica Ortodoxa nu a acceptat primatul papal, cum a fost inteles si interpretat acesta de catre Consiliul I Vatican, care l-a proclamat pe papa ca interpret infailibil al constiintei Bisericii, cu posibilitatea de a fi in opozitie chiar si cu hotararile unui Sinod Ecumenic.”

Problema uniatiei si «falsa» unitate ecleziologica

L’Observatore Romano din 17 octombrie aduce in discutie si relatiile “otravite” dintre cele doua Biserici (Ortodoxa si Catolica) din cauza problemei uniatiei. Din acelasi motiv, 18 asociatii ale laicatului din Romania cereau Sfantului Sinod de la Bucuresti sa retraga delegatia mandata sa dialogheze la Paphos. Foarte optimist insa s-a aratat Arhiepiscopul Hrisostomos, Intaistatatorul Bisericii Ciprului, care a declarat ca este “necesar sa dialogam cu scopul de a afla credinta comuna si sa mergem impreuna pe drumul mantuirii, potrivit rugaciunii lui Hristos “ca toti sa fie una”. De altfel, acesta a condamnat cu vehementa manifestarile de protest care au deranjat vizibil dialogul. Nu de parerea Arhiepiscopului Hrisostomos este Mitropolitul Pavel de Kirineia, care, analizand textul de la Ravenna, spune ca “greseala de baza a acestuia este ca membrii ortodocsi ai Comisiei considera ca interlocutorii lor non-ortodocsi apartin aceleiasi Biserici, dand impresia ca intre Biserica Ortodoxa si romano-catolicsm exista unitate eclesiologica, insa fara a se reclama anumite conditii teologice pentru aceasta”. In aceste conditii, este greu de anticipat ce se poate hotari la Viena anul viitor. Un lucru este clar: mult-dorita unitate crestina va fi greu de realizat dupa atatea secole de schisma. In acest moment, nici una dintre parti nu pare a fi pregatita pentru a implini acest maret deziderat crestin.

4 noi episcopi aleşi de Sinodul BOR

Ieri, sub presedintia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-au reunit în sedinta plenara de lucru la Resedinta patriarhala din Bucuresti. În cursul diminetii, Sfântul Sinod a ales - prin vot secret – pe Preasfintitul Parinte Gurie Gorjeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, în postul de episcop al Episcopiei Devei si Hunedoarei, cu resedinta în municipiul Deva si jurisdictia în judetul Hunedoara. În continuare, ierarhii Sfântului Sinod au ales - prin vot secret - pe Parintele Arhimandrit Dr. Varlaam Merticariu în postul vacant de episcop vicar patriarhal cu titulatura Ploiesteanul, pe Parintele Arhimandrit Ieronim Cretu în cel de-al doilea post de episcop vicar patriarhal vacant cu titulatura Sinaitul si pe Parintele Arhimandrit Dr. Emilian Nica în postul vacant de episcop vicar al Episcopiei Râmnicului, cu titulatura Lovisteanul.

Parintele Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus, a plecat la Domnul

Parintele Arhimandrit Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus, a trecut la cele vesnice în noaptea de miercuri spre joi, la ora 1.45, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. Dupa o suferinta de câteva luni (a avut probleme mari cu inima si cu plamanii), timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucuresti, Deva, Brasov si Cluj-Napoca, parintele Teofil Paraian s-a mutat din aceasta viata la vârsta de 80 de ani, pe care i-a împlinit la data de 3 martie.

Dar al lui Dumnezeu, om al bucuriei, batrân frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zâmbetul mereu pe chip, parintele Teofil Paraian a fost un om împlinit, un om fericit. Nevazator, dar luminat, om al rugaciunii, parintele Teofil si-a întemeiat viata pe credinta si cultura. Parintele Teofil a fost si ramâne un reper luminos si sigur, o persoana care a întrupat concret bucuria si certitudinea credintei, un propovaduitor al credintei lucratoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete si a renascut pe multi la viata duhovniceasca în Hristos si în Biserica prin predicile, conferintele sau îndrumarile sfintiei sale. A plecat din aceasta viata cu nadejdea ca Domnul Hristos îl va primii în Împaratia Sa alaturi de Maica Domnului si de toti sfintii, pentru ca toata viata si-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor. Prin mutarea la cele vesnice, parintele Teofil ne lasa aici o mostenire impresionanta întrupata în viata sa, în cuvintele sfintiei sale, în cartile, în înregistrarile cu predicile, conferintele sau interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toata tara. Înmormântarea parintelui va avea loc sâmbata, 31 octombrie, la Manastirea Sâmbata de Sus, la orele 12,00, dupa oficierea Sfintei Liturghii – dupa cum a declarat în cadrul emisionii 'Viata cetatii' de la Radio Trinitas Înaltpreasfintitul Laurentiu, Mitropolitul Ardealului.

Câteva repere biografice:

Parintele Teofil s-a nascut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan si fiind primul dintre cei patru frati. S-a nascut fara vedere, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli primare pentru nevazatori la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îsi continua cursurile la o scoala de nevazatori la Timisoara, între anii 1942 – 1943, iar pâna în 1948 urmeaza tot la Timisoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru vazatori. În aceasta perioada îl cunoaste pe parintele Arsenie Boca de la care deprinde rugaciunea inimii: „Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, rugaciune pe care continua sa o exerseze înca înainte de a intra în monahism. Preocuparea pentru viata religioasa si pentru aprofundarea cunostintelor teologice îl determina sa urmeze cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotarârea de a intra în obstea Manastirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus. Dupa patru luni este calugarit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului si primeste numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greaca ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La sapte ani de la calugarie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, parintele Teofil este hirotonit diacon de catre Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, dupa 23 de ani de diaconie, este hirotonit preot de catre Mitropolitul Antonie Plamadeala. Tot atunci primeste si hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 parintele Teofil este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit. Din anul 1992, a început sa raspunda invitatiilor din tara si sa participe în aproape toate orasele importante din România la conferinte duhovnicesti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Craciunului. Parintele Teofil Paraian a fost un om al bucuriei, un om care si-a propus sa înmulteasca bucuria si credem ca a reusit cu prisosinta. Darul deosebit al parintelui Teofil de a vorbi si mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii si în special ale Noului Testament, preocuparea pentru cartile fundamentale ale spiritualitatii ortodoxe, cum ar fi Patericul si Filocalia, dar si pentru textele liturgice cuprinse în cartile de slujba, l-au facut sa fie iubit si în acelasi timp sa fie un parinte duhovnicesc cu autoritate si discernamânt.

Să mulţumim lui Dumnezeu!...

Ah... Se amână Apocalipsa - Savanţii prevăd Apocalipsa: mai avem câteva sute de ani

Punctul critic al încălzirii globale, accelerat de activitatea umană, va duce la eliberarea unor cantităţi uriaşe de CO2 şi metan.

Va fi o intoxicaţie globală. Când vine vorba despre “sfârşitul lumii”, despre dispariţia rasei umane, asupra unui singur lucru pare a fi toată lumea de acord. De la savanţi la preoţi şi şamani, toţi sunt siguri că se va sfârşi. Când? Foarte curând, spun oamenii de ştiinţă care studiază efectele încălzirii globale actuale, comparându-le cu evenimentele similare din istoria geologică a Pământului.

S-a mai întâmplat

Termenul “antropocen”, creat în urmă cu zece ani de laureatul Nobel Paul Crutzen, desemnează o nouă epocă geologică, “Era oamenilor”. O eră în care ciclul geologic al Pământului este direct şi puternic influenţat de activitatea umană. Potrivit unui material publicat de revista “New Scientist”, antropocenul ar putea fi cea mai scurtă şi ultima epocă geologică, la finalul căreia specia umană va înceta să existe.

Dispariţia ar putea avea loc foarte rapid, în doar câteva sute de ani, pe măsură ce încălzirea globală şi consumul exagerat al resurselor se înteţesc. Fără suficiente surse de energie pentru a susţine agricultura, şi aşa puternic
afectată de schimbările climatice, omenirea ar avea probleme.

Societatea aşa cum o cunoaştem ar intra în colaps, iar, în final, o mână de “norocoşi” ar supravieţui în condiţii nu foarte îndepărtate de cele din Epoca de piatră. Cât de afectată ar fi planeta noastră de extincţia oamenilor şi a altor mii de specii? Foarte puţin, cred specialiştii.

Terra a mai trecut prin asemenea cataclisme, rasa umană încă nu. Când vorbim despre “salvarea planetei”, vorbim de fapt despre salvarea noastră, a oamenilor.

Oceanele se înfierbântă

Încălzirea globală, fenomen deja demonstrat, ar putea duce la depăşirea a două puncte critice, cu efecte dramatice. Primul ar fi topirea stratului de turbă bogat în carbon, prins în permafrost, în scoarţa terestră. Pe măsură ce planeta se încălzeşte, turba se descompune aruncând în atmosferă trilioane de tone de dioxid de carbon, la fel de mult cât ar putea “produce” oamenii prin arderea tuturor combustibililor fosili.

Al doilea vârf ar fi eliberarea metanului, gaz cu efect de seră, din sedimentele depuse pe fundul oceanelor din cauza creşterii temperaturii apei. Stratul de dioxid de carbon şi de metan din atmosferă ar respinge înapoi înspre Pământ, mare parte din radiaţiile solare reflectate de planetă întorcându-se înapoi. Drept urmare temperatura Pământului creşte dramatic. Greu de spus care ar fi efectele acestor fenomene, însă cele mai bune indicii le oferă Pământul însuşi, care a mai trecut de câteva ori prin astfel de schimbări climatice.

S-a mai întâmplat

Cea mai recentă încălzire globală, cu aproximativ 9 grade Celsius, a avut loc în Paleocen - Eocen, acum 55 de milioane de ani. “Deoarece s-a petrecut relativ recent, sunt o mulţime de roci care au înregistrat ce s-a întâmplat atunci”, spune paleobotanistul Peter Wilf.

Studiind sedimentele din oceane, cercetătorii au descoperit că maximumul termic din Paleocen coincide cu o uriaşă creştere a nivelului de dioxid de carbon din atmosferă. Între 5 şi 9 trilioane de tone de dioxid de carbon au intrat în atmosferă în doar 20.000 de ani, fără să se identifice deocamdată cauza.

Efectele dure ale încălzirii globale din Paleocen au durat în jur de 150.000 de ani, până când aciditatea oceanelor a scăzut, iar dioxidul de carbon a putut fi din nou absorbit. Însă abia în 2 milioane de ani s-au refăcut stratul de turbă şi depunerile de metan, lumea revenindu-şi la stadiul dinainte de încălzire.

Deosebiri periculoase

Totuşi, situaţia Pământului de astăzi nu este la fel cu cea din urmă cu 55 de milioane de ani. Terra din zilele noastre este mult mai rece, în Paleocen gheaţa era o raritate. În aceste condiţii, încălzirea ar avea efecte mult mai dramatice, mai ales prin aceea că s-ar produce mult mai rapid.

“Pământul nu a avut gheaţă milioane de ani. Actuala eră glaciară a început acum 35 de milioane de ani, aşa că sar putea să depăşim această fază”, spune şi cercetătorul atmosferei Pieter Tans. Nu toată lumea este însă de acord cu faptul că Pământul nu face decât să-şi revină la normal, să repete o situaţie anterioară a ciclului.

Potrivit lui James Hansen, directorul Institutului Goddard pentru Studii Spaţiale al NASA, Soarele este acum mult mai strălucitor decât în trecut. Adăugând şi acest element la cele de mai sus, ar apărea ceea ce se cheamă “sindromul Venus”. Planeta s-ar încălzi atât de mult încât oceanele s-ar evapora, iar Terra ar arăta precum vecina sa, planeta Venus, o lume fierbinte şi deşertică.

Apocalipsa mică

Fenomenele din urmă cu 55 de milioane de ani nu au afectat foarte mult biodiversitatea, fosilele arătând schimbări minore ale speciilor, care au migrat de-a lungul Pământului urmându-şi climatul preferat. Astăzi, migraţia, cel puţin în cazul animalelor, ar fi greu de realizat, activitatea umană fragmentând habitatele.

Speciile arctice şi alpine ar avea primele de suferit, habitatul lor fiind primul ameninţat. Chiar dacă suntem principalii răspunzători pentru distrugerea a nenumărate habitate şi principalul pericol pentru biodiversitate, paleontologul David Jablonski crede că oamenii nu sunt capabili să provoace o extincţie în masă de genul celei din Permian, acum 251 de milioane de ani, când 96% dintre speciile marine şi peste 70% dintre cele terestre au dispărut.

Lumea postapocaliptică, rămasă în urma încălzirii globale, ar fi o lume a speciilor mici, adaptabile şi cu o rată de reproducere foarte rapidă. “Va fi o lume a şobolanilor, a buruienilor şi a gândacilor”, spune Jablonski. Până atunci, primele care vor dispărea vor fi speciile aflate deja în pericol de dispariţie, urmate de mamiferele mari.

Din cauza încălzirii vor dispărea savanele, câmpiile şi pădurile, şi toate speciile care depind de aceste medii vor fi condamnate. În doar câteva generaţii, rasa umană ar dispărea.

Revenirea Pământului, fără oameni

Revenirile după extincţiile în masă durează milioane de ani. Studiul fosilelor sugerează că, imediat după colaps, ecosistemul intră într-o stare de şoc pentru câteva milioane de ani. După, urmează alte 10 milioane de ani de confuzie. Există doar aceleaşi câteva specii de animale şi plante
, iar evoluţia este doar o încercare permanentă de supravieţuire.

Lumea nu înfloreşte imediat, aşa cum se credea până acum. În final, biosfera îşi revine la stadiul evolutiv. Nimeni nu poate prevedea cum va arăta lumea postapocaliptică. Jocul evoluţiei este atât de complicat, încât şansele de reapariţie a speciei umane sunt practic zero. Viitoarea lume va fi una fără oameni.

50 de ani de măsurători ale dioxidului de carbon

Măsurarea continuă a dioxidului de carbon din atmosferă a început în 1957 la Observatorul Mauna Loa din Hawaii şi a fost inspirată de alarmele oamenilor de ştiinţă. Aceştia au atras atenţia asupra pericolului arderilor de combustibil faţă de atmosferă.

Sexul e bun. Nu şi copiii rezultaţi

Mişcarea Voluntară pentru Extincţia Rasei Umane (MVERU) este o mişcare care luptă pentru – nu e nicio greşeală de redactare – dispariţia rasei umane de pe Pământ.

Motivaţia susţinătorilor acesteia este simplă. Rasa umană este responsabilă pentru extincţia a numeroase specii de-a lungul vremii, şi prin dezvoltarea sa explozivă şi consumul de resurse necesar pune în pericol toate formele de viaţă de pe planetă.

În logica MVERU, singura aternativă “rezonabilă” este să se încetinească dezvoltarea demografică a omenirii şi, până la urmă, oamenii să dispară prin propria voinţă.

Tot ce-şi propun susţinătorii acesteia este să nu mai facă copii. Oprindu- se din reproducere, oamenii vor fi din ce în ce mai puţini. Astfel, asaltul asupra resurselor va înceta, iar celelalte specii vor putea înflori din nou.

Potrivit site-ului mişcării, cea mai sigură metodă este sterilizarea, deoarece MVERU consideră că sexul este, totuşi, bun. Liderul organizaţiei este considerat a fi americanul Les U. Knight, un personaj destul de prezent în mass-media din ultimii ani.

PERICOLE

Top 10 cauze probabile ale dispariţiei omenirii

1. ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ. Emisiile de di o xid de carbon vor provoca un efect de seră asupra climei pământului, care prin încălzire va pune în pericol întreaga biosferă.

2. HOLOCAUST NUCLEAR. Deşi războiul rece s-a încheiat, puterile nucleare au încă stocuri uriaşe de arme nucleare, suficiente pentru a distruge întreaga planetă.

3. PANDEMIE. Ce-ar fi dacă SIDA s-ar răspândi la fel de rapid ca banala răceală? O pandemie nu e niciodată exclusă.

4. NANOTEHNOLOGIE. Organismele mi croscopice robotice, create cu intenţia de a consuma deşeurile sau toxinele pot fi uşor folosite în scopuri teroriste.

5. INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ. Urmăriţi seria de block-bustere “Terminator” şi veţi înţelege.

6. IMPACT CU UN ASTEROID. Sau cu o cometă ori cu un alt corp ceresc de mari dimensiuni. Se crede că dinozaurii au dispărut în urma unui astfel de eveniment.

7. INVAZIA EXTRATERESTRĂ. Contactul cu o specie extraterestră, mult mai dezvoltată, ar duce la extincţia speciei mai primitive. Adică, noi.

8. INTERVENŢIE DIVINĂ. Toate religiile prevăd sfârşitul lumii. Următorul dead- line - spunea Nostradamus - este 2012.

9. VULCANUL URIAŞ. O altă teorie spune că dinozaurii au dispărut din cauza erup ţiei unui megavulcan. Norul de ce nu şă a acoperit cerul, provocând brusc o eră glaciară.

10. COLAPSUL ECOSISTEMELOR. Inter venţia umană ar putea distruge anumite ecosisteme, iar apoi restul s-ar prăbuşi în urma unui efect de domino. De exemplu, jungla amazoniană.

25% din populaţia lumii e musulmană

25% din populaţia lumii e de religie musulmană, 60% din cei 1,5 miliarde de adepţi ai lui Allah trăind în Asia, potrivit unui studiu efectuat de Pew Forum on Religion and Public Life, pe baza datelor din 232 de ţări.

Cifrele arată că există mai mulţi musulmani în Germania decât în Liban. În Rusia trăiesc mai mulţi adepţi ai islamului decât în Iordania şi în Libia. În vreme ce în România sunt doar câteva mii de musulmani, în Bulgaria, numărul lor a depăşit un milion.

ABERAŢII - Cercetător: Biblia a fost tradusă greşit. Dumnezeu nu este Creatorul

Noţiunea de Dumnezeu ca fiind Creator este greşită, crede un academician, care apreciază că Biblia a fost tradusă greşit mii de ani, scrie cotidianul Telegraph.

Profesorul Ellen van Wolde, autor şi cunoscut expert în Vechiul Testament, pretinde că prima propoziţie a Genezei "la început, Dumnezeu a creat Cerul şi Pământul" nu este traducerea corectă din ebraică.

Ea arată că a făcut o analiză a textului care arată că autorii nu au intenţionat să sugereze că Dumnezeu a creat lumea - ci de fapt Pământul era deja acolo, când a creat oamenii şi animalele.

Aceasta va prezenta teoria la Universitatea Radboud din Olanda, unde predă. Ea a conluzionat că verbul ebraic "bara", care este folosit în prima propoziţie a Genezei, nu înseamnă "a crea", ci a "separa în spaţiu ".

Astfel că prima propoziţie ar trebuie să fie "la început, Dumnezeu a separat Cerul şi Pământul". Potrivit tradiţiei iudeo-creştine, Dumnezeu a creat Pământul din nimic.

Profesoara Van Wolde, care anterior a lucrat şi cu Umberto Eco, crede că noua analiză a textului arată că începutul Bibliei nu este începutul timpului, ci al narării.

"Însemna că Dumnezeu a creat oamenii şi animalele, dar nu Pământul în sine."

Ea declara că, tehnic, "bara" nu înseamnă a crea.

"Ceva era în neregulă cu verbul. Dumnezeu era subiectul (a creat), urmat de două sau mai multe obiecte. De ce nu a creat doar un lucru sau animal, ci întotdeauna mai multe?" Ea a concluzionat că Dumnezeu nu a creat, ci a separat: Pământul de cer, apa de uscat, monştrii marini de păsări. Deja exista apă sau vietăţi marine. Dumnezeu a creat unele lucruri, dar nu Cerul şi Pământul. Ideea comună de a crea ceva din nimic, creatio ex nihilo, este o greşeală de înţelegere."

Cele mai bizare religii din zilele noastre

» Spatiul tolerant al postmodernitatii a permis aparitia unor religii sau miscari religioase care de care mai ciudate, de neinchipuit acum o suta de ani.


» Astfel, sunt biserici care sustin ca rasa umana ar trebui sa se sinucida pentru ca Pamantul sa se refaca sau ca barbatii au fost inventati de femei prin manipulare genetica.

In materie de bizarerie, scientologia este pentru multi cea mai ciudata religie – in topul listeverse este abia pe locul 10. In fata ei sunt organizatii religioase cu idei

care de care mai ciudate: astfel, nuwaubianismul sustine ca fetusii aruncati in canale supravietuiesc si se organizeaza pentru a cuceri lumea de deasupra sau ca savantul Nikola Tesla, inventatorul arcului electric, a venit de fapt de pe planeta Venus. Alte biserici fac din sotul reginei Elisabeth o figura divina sau isi fondeaza cosmologia pe carti de fictiune ca Harry Potter. Postmodernitatea, cu nesfarsita ei toleranta, permite chiar aparitia unor biserici rasiste si atee ca Miscarea Creativitatii sau a unui curent religios cu mesaj ecologic (Biserica Eutanasiei) care doreste, polemic,disparitia speciei umane pentru a permite celorlalte specii sa-si atinga potentialul. si nu in ultimul rand, cine si-ar fi imaginat acum o suta de ani ca s-ar putea face o parodie din biserica?

1) Nuwaubianismul

Nuwaubianismul este un termen-umbrela pentru a-i desemna pe sustinatorii lui Dwight York, care initial (in anii ‘70) a fost eminenta cenusie a unui grup de negri musulmani din SUA. Teoriile sale combina Teosofia New Age, francmasoneria, islamismul, numerologia araba si paleoastronautica lui Zecharia Sitchin, sustinand ca albii au fost creati ca o rasa de ucigasi care
s-a folosit de populatia de culoare ca de o armata de sclavi, insa planul lor a esuat. Ei cred ca e important sa ingropi placenta dupa nastere, astfel incat Satana sa nu poata face un dublicat al nou-nascutului. De asemenea, fetusii care au fost avortati continua sa traiasca in canalizarile unde au fost aruncati, organizandu-se cu scopul de a prelua controlul lumii. Nuwaubianistii mai cred ca Nikola Tesla a venit de pe planeta Venus, ca fiecare dintre noi avem sapte clone raspandite in toata lumea, ca femeile au inventat barbatii prin manipulare genetica, ca Homo Sapiens este rezultatul unor experimente genetice facute pe Marte, pornind de la Homo Errectus.

2) Biserica Eutanasiei

E o organizatie politica infiintata de reverendul Chris Korda la Boston. Conform site-ului oficial, este "o fundatie educationala care intentioneaza sa restaureze echilibrul intre oameni si celelalte specii ramase pe planeta". Folosesc satira si umorul negru pentru a-si promova crezul ecologic, intrand deseori in conflict cu asociatii crestine. Sloganuri: "Salveaza planeta sinucigandu-te", "Mananca un foetus de gay in numele lui Isus".

3) Miscarea Printul Phillip

Miscare de tip cargo cult, apartinand tribului Yaohnanen din Arhipelagul Vanuatu. Membrii cred ca printul Phillip, duce de Edinburgh, "sot al reginei Elisabeth II, este o fiinta divina", "fiul palid al spiritului muntelui". Credinta a aparut prin anii ‘50-‘60, cand indigenii, observand respectul cu care oficialii albi vorbesc despre familia regala britanica, au tras concluzia ca sotul acesteia trebuie sa fie incarnarea mesianica prorocita de legendele lor.

4) Biserica SubGeniului

Este un fel de "antibiserica", o biserica parodica, cu strategii punk, care satirizeaza religia, teoriile conspiratiei, ufologia si cultura pop media. A fost fondata in anii ‘50 de "cel mai mare comerciant din lume", JR "Bob" Dobbs. A fost imbratisata in subculturile underground, in campusurile studentesti de catre "tocilarii" de pe net. Au prezis sfarsitul lumii pe 5 iulie 1998, "Ziua X", cand Pamantul urma sa fie invadat de extraterestri.

5) Poporul Universului

Cunoscuta si ca Poporul Cosmic al Puterii Luminoase. Este o biserica ceha infiintata in 1997 de Ivo A. Benda, care sustine ca o nava spatiala a unei civilizatii extraterestre a intrat in contact telepatic cu el si cu alti "contactori". Religia incorporeaza elemente de ufologie, crestinism (Isus Cristos ar fi o existenta de "vibratii fine") si teorii ale conspiratiei (fortele raului urmaresc sa implanteze cipuri in mintea oamenilor)

6) Biserica Tuturor Cuvintelor

Biserica neopagana infiintata in 1962 de sotii Zell-Ravenheart pe baza unui roman SF ("Strain in tara straina" de Robert A. Heinlein). Are in centru un panteon de zeitati precrestine, multe dintre ele grecesti. In continuarea acestui obicei de a folosi carti de fictiune ca baze ale unei religii, sotii Zell-Ravenheart au fondat de curand scoala Cenusie Wizardry, inspirata de scoala omonima de magie din seria Harry Potter.

7) Natiunea lui Yahweh

A fost infiintata in 1979 la Miami de catre Hulon Mitchell Jr., care si-a luat numele de Yahweh ben Yahweh, autointitulat "Fiul Domnului". Este o religie adresata exclusiv populatiei de culoare din State, sustinand ca afro-americanii sunt adevaratii evrei, iar albii-demonii. Telul miscarii este sa-i duca pe cei de culoare in adevarata lor patrie, Israel. A fost acuzata ca e un cult rasist si suprematist.

8) Thee Temple ov Psychick Youth (TOPY)

Este o biserica fondata de artistii underground din formatiie de noise psihedelic Psychick TV, Coil si Curent 93 in 1981. Este o retea care opereaza ca un grup de artisti si totodata practicanti ai magiei. In existenta sa, TOPY a fost o miscare foarte influenta in scena underground Chaos, integrand magia, elemente de psihologie, arta, muzica si zone ale media.

9) Miscarea creativitatii

Mai e cunoscuta si sub numele de Biserica Mondiala a Creatorului, fiind o organizatie rasista care accepta doar albi. Termenul Creator nu se refera la vreun Dumnezeu, ci la membrii sai de rasa alba, biserica declarandu-se atee. A fost infiintata in 1973 de americanul Ben Klassen, caruia i-a succedat ca Mare preot Matthew F. Hale. Acesta a fost incarcerat in 2003 pentru ca ar fi complotat la uciderea unui judecator.

10) Scientologia

Biserica vedetelor, facuta celebra de Tom Cruise, are o filiala si in Romania. In centrul doctrinei se afla mitul tetanilor – ei au fost bombardati acum 75 de miliarde de ani de un dictator galactic numit Xenu, ulterior fiind contaminati de catre tetanii corporali. Motivul pentru care Tom Cruise a mancat din placenta sotiei se explica prin faptul ca oamenii trebuie sa se decontamineze si sa devina puri ca tetanii originali.



Topul a fost preluat de pe site-ul listverse.com, de la adresa http://listverse.com/2009/09/10/10-extremely-weird-religions/